O Troiță și-un parastas, pentru cei ce nu mai sunt, vom face la Vârghiș în octombrie 2017

Ridicăm Troiță la Vârghiș, Covasna, pe locurile celei mai grele suferințe românești, acolo unde sub târnăcop s-a clătinat temelia creștină a Neamului.

Va fi Troița Românilor din toate colțurile țării pentru românii ce-au fost odată în Vârghiș.

Săptămâna ce vine mergem împreună cu echipa Frăției Ortodoxe să turnăm fundația si să îngrijim biserica veche și clopotnița din 1807. Orice contribuție, trimisă în conturile afișate în dreapta paginii,  ne ajută foarte mult în lucrarea noastră. 


În 1937 românii din Vârghiș cu sprijinul fraților de peste Carpați și-au ridicat biserică nouă în centrul satului. Erau peste 400 de suflete ortodoxe. În 1940 trupele maghiare de ocupație i-au obligat prin forța armelor pe români să-și dărâme biserica cu târnăcoapele. Au ras-o mai apoi complet de pe fața pământului. A scăpat de năprasnica prigoană Biserica cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail si Gavriil construită în 1807 pe dealul de la marginea satului. Astăzi în Vârghiș au mai rămas români cât să-i numeri pe degetele de la o mână. Trauma anului 1940 a marcat ireversibil aceste meleaguri. La Vârghiș, Doboșeni, Herculian, Căpeni a fost la fel ca-n închisoarea satanică de la Pitești. Câtă durere sufletească au îndurat acei frați ai noștri…


O Troiță și-un parastas pentru cei ce nu mai sunt vom face la Vârghiș în octombrie 2017. Vom urca spre biserica veche dealul care-mi amintește atât de mult de Doboi. Cu prapuri si steaguri vom păși acolo unde nu mai sunt români, noi, ceilalți din alte zări ale țării.

 

Manifest pe Calea Neamului

 

In această lume ce are nebunia de a-i scoate pe eroi, martiri și strămoși din cărți și manuale, de a suprima memoria Neamului, noi aveam ,,nebunia” de a-i îmbrăcă pe copii în haine naționale, de a le dărui cărți de Mihai Eminescu, icoane ortodoxe si steaguri tricolore; din când în când le cântăm un cântec patriotic si le povestim voievozii.

Acolo unde nu mai sunt români, sau unde mor tăcuți ca fumul înghițit de vânt, acolo mergem să aprindem zori, si să rostim prin rugăciuni cuvântul moșilor noștri. Când bisericile plâng cu lacrimi de mure și frunze de frasini-n altar, când auzim acest bocet al Neamului, îi pomenim pe cei ce nu mai sunt împreună cu îngerașii ce țin lumânări în mâini.

Aveam această ”nebunie” de a crede că noi cu jutorul Lui Dumnezeu îi putem ține pe copiii către care ne îndreptăm în paradigma hainei naționale, unde sunt cusute cu fire de demult toate cele spuse și nespuse din Istoria acestui Pământ. Veșmântul celor vechi e ca o taină care îmbracă nu doar trupul ci mai ales sufletul celor ce sunt curați. Este un scut pe care-l înmânăm viitorilor bărbați și femei; își vor aminti poate că l-au primit cândva din partea noastră, a celor ce încă cred nelimitat în zorii de mâine.

Se dărâmă prin smintelile corectitudinii politice mituri, se surpă temelia firescului; noi, ce rămânem în Hristos ne facem însă datoria: Icoana, Eminescu, Costumul Național; Martirii, Voievozii, Strămoșii. Mergem înainte, cu Dumnezeu! Pentru Mântuire si pentru Țară.

 

 


Donatie EURO




 

Donatie USD




Donatie RON
Asociatia Calea Neamului
cont BRD: RO 62BRDE080SV52855930800
Deschis la BRD