Am fost în munți cu Generația mea

Am fost odată demult timp în munți cu generația mea, încinși cu chimire și-un țel, pentru a asculta pădurea si a învata de la pietre si brazi istoria Neamului. Am fost în munti cu generatia mea si am tăcut pentru a vorbi în locul nostru lupii care au prins a urla prin ceata dimineții atunci cand noi coboram în sat spre biserică. Am fost acolo pentru a deveni frati, camarazi si luptători pentru Cer; câți ochi de strămoși ne-au mai privit atunci, cât foșnet se-auzea printre ramuri, izvoare! Am fost în munti cu generatia mea pentru a întâlni Oameni si a învata unii de la altii ce înseamna a fi român. Am învatat rugăciuni, am dormit pe pământ umed de ploaie si sânge închinat în izbânzi, am făcut împreună foc si am mâncat din aceeasi bucată de pâine si carne. Norii cădeau peste tineri în puhoaie venite parcă din genuni de demult, si nu ne stingeau, si vorbeam între noi privind cu nesaț spre focul ce râdea de ploaie, hohotind cu scântei si cu jar. Am înfipt împreună adânc, până la prasele într-o buturugă de piatră cutitul de moț liber, i-am chemat în noi pe haiducii olteni si-am băut până la capăt dintr-o suflare, din aceeasi cană de fier vinul roșu ca Zorile de vară aprinsă, adus de pe dealuri, din Moldova, Am fost cu toții acolo când tăranii ne-au privit cu sperantă în ochi…si asta n-am uitat niciodată; am fost la acel foc care nu ardea mâna care credea în cruce, si pe care ploaia nu-l stingea căci el era viu. Am fost în munti cu generatia mea si le spun tuturor acelor de atunci si de astăzi, în munti să mergem iară, si să găsim din nou si vinul si cutitul si haiducii…si să mâncăm încă odată din aceeasi bucată de pâine, ca si cum ar fi pentru ultima oară, ca pentru o ultimă Luptă ce suntem chemați să o dăm. Nu rătăciți, urmati acelasi drum, Țăranii si biserica sunt tot acolo, neclintiti, la fel cum au fost si atunci.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *