În România, doar Tricolorul! Oricât de greu ar fi!

Alegerile locale au demonstrat încă odată că partidele ”românești” existente nu au o viziune națională ci una de clan. S-a văzut asta foarte clar pe coridorul ce leagă Arcul Intracarpatic (Harghita si Covasna) de granița cu Ungaria (Satu-Mare). Premiul cu coroniță l-a luat orașul Târgu-Mureș cu Soos Zoltan, „independentul” UDMR, iar concluzia lecției deschise de viziune a sistemului generat de aceste partide, a tras-o, ca o palmă peste obrazul românilor, Timișoara, cu Fritz Dominic, cetățean străin, actual primar într-un oraș strategic din România.
La Sfântu-Gheorghe a fost ales doar un singur consilier român, față de 4 câti erau înainte, în condițiile în care orașul are 25% români, un procent bun pentru Covasna. Acest procent a generat doar un singur consilier. În Consiliul Județean, este acelasi dezastru, românii au doar 5 mandate din totalul de 31.
La Târgu-Mureș, UDMR a câstigat mâncând pop corn, vorba unuia din sistem, uitându-se la filmul celor 3 principali candidați români care se băteau între ei pe funcția de primar. Adică, cum crezi că poți câștiga ca român în Târgu-Mureș atunci când voturile noastre se împart la 3, în contextul în care procentul etnic este atât de echilibrat, noi având cam 51%? În Satu-Mare cu 60% români, primar a iesit din nou, reprezentantul UDMR iar la Reghin, jud. Mureș, unde maghiarii sunt doar intr-un procent de 25%, UDMR are primar! S-au făcut blaturi, alianțe cu UDMR, strategii politice, politicianiste mai bine zis, s-a făcut tot ce se putea face pentru ca românii să piardă. Totul pe fondul restricțiilor Covid 19 care dacă vor continua sau se vor accentua, vor distruge complet ceea ce înseamnă capital românesc, vizati fiind întreprinzătorii români mici si mijlocii. Multinaționale au rezerve, fonduri de supravietuire, capitalul maghiar deasemenea, întreprinzătorii maghiari din România având în spate fonduri alocate de statul maghiar, mai ales pe domeniul agricol si de turism. Educația în limba maghiară din România, beneficiază deasemenea de zeci de milioane de euro anual atât direct din partea statului vecin si ”prieten” cat si din partea asociațiilor si fundațiilor maghiare satelite. Se acordă burse pentru mii de elevi, stagii de pregătire pentru cadrele didactice, se construiesc sau modernizează grădinițe si scoli. Totul într-o întreagă industrie iredentistă maghiară care sapă necontenit în principiul de stat national, unitar si indivizibil înscris în Constituția României. ”Discursul” ocupării Transilvaniei, care acum poartă numele de co-suveranitate este mai ales unul financiar, deosebit de generos atât ca resurse cat si ca adresabilitate, beneficiari putând fi și cetătenii care nu sunt de etnie maghiară dar care se declară maghiari. Se investește atât în economie cât si în cultură, educație, biserici catolice si protestante. Este un stat în stat ce se manifestă în cadrul granițelor actuale ale României, dar si în cadrul celor istorice, Ungaria fiind activa si în Basarabia, Rusia deschizându-i si aici un nou front strategic. Toată această politică are o bază materială solidă care are menirea de a genera o seducătoare „alternativă” economică maghiară în Transilvania, coroborată cu o asa zisă paradigmă istorică menită a genera legitimitate pentru autonomia teritorială pe criterii etnice.
Se ridică simbolic, ca expresie a acestei expansiuni, noi ”porți secuiești” în Covasna, la Boroșneul Mare si noi drapele secuiești în jud. Bacău, la Slănic Moldova, Vârful Șandru din Munții Nemira. Bătălia pentru Valea Uzului si Valea Trotușului este încă deschisă. Sunt Baricade pe care cu greu le apărăm, dar, copil cu copil, sat cu sat, oraș cu oraș, lupta pentru România continuă. În fiecare suflet sădim o Țară întreagă cu toată Istoria ei. Aceste suflete de români sunt transeele noastre în care ducem ultima bătălie…pe care frați si surori, nu o putem pierde!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *