.
Este vorba despre vechiul slogan lansat acum vreo 30 de ani si vehiculat până în prezent: ,,Să-i lăsăm să lucreze, să vedem ce pot”. Cu ,,să-i lăsăm să lucreze”am pierdut 30 de ani în speranța deșartă că ei, politicienii actuali chiar vor lucra pentru țară. În schimb ei au lucrat contra ei, contra noastră, iar când spun ei, mă refer atât la opoziție care a fost extrem de constructivă în afacerile cu puterea, cât si la guvernanți, indiferent care a fost opoziția si care a fost puterea. Să-i vedem ce pot si acum? Păi ce să poată când toți au pornit la drum cu mari minciuni, promisiuni deșarte, cu comenzi venite din afara țării, cu jurăminte strâmbe si cu multă, enorm de multă ipocrizie ce întinează idealuri, speranțe si multe vise comune ale românilor. Acești bufoni fără niciun fel de conștiință întinează tot ce ating, duc în derizoriu idea de patriotism, de naționalism, de justiție, dreptate si adevăr. Nu întâmplător aproape 70% dintre români le-au întors efectiv spatele, boicotând un întreg sistem printr-un deosebit instinct de conservare, făcând fața propagandei de pe televizoare si internet. Este un prim pas important. Sunt câtiva, extrem de puțini, oameni buni care au intrat sau vor să intre în partidele actuale cu sperența că vor schimba ceva din interiorul lor. Nimic mai fals si mai păgubos, căci, culmea, tocmai prin acei oameni buni, aceste construcții se legitimează si capătă resursa morală de a merge mai departe si a sminti în continuare o parte a poporului. Nu poți schimba din interior minciuna, minciuna o contracarezi spunând adevărul, nu făcând parte din ea. Intrarea în aceste partide cu impresia ca schimbi ceva de acolo, cu ,,lupta din interior”, cu lasă că nu sunt ca ei, dar mă folosesc de ei să fac ceva bun, nu ține de verticalitate, nu ține onoare, ci mai curând seamănă a șmecherie, a tranzacție cu propriile idealuri. Idealurile nu se tranzacționează, nu se negociază nu au ce căuta în mocirlă, căci vor pieri astfel. Practica a demonstrat acest lucru pe parcursul nu a 30 de ani, ci a sute de ani. Dacă în satul, orasul tău ai reusit să construiesti un drum, un pod, o scoală, făcand parte dintr-un astfel de partid, iar acel partid a dus țara de râpă sau a compromis un ideal în ochii unui întreg popor, te anunț că de fapt nu ai reușit să construiesti nimic, căci primordial este interesul național (un alt termen compromis, pe care nu întâmplător l-am folosit) si nu interesul unei comunități anume, căci atât individul cât si comunitatea din care face parte, în slujba neamului trebuie să se afle…poate unora le este cunoscut acest concept…sunt sigur că au citit diferite cărți, au cunscut diferiți oameni, dar…continuă să creadă într-o iluzie, aceea a schimbării paharului de cerneală printr-o picătură de apă. Desigur, se va spune că dacă suntem multe picături vom albi cerneala, uitând cel puțin două lucruri elementare: dacă suntem mulți, atunci de ce mai este nevoie să ne băgăm în cerneală? De ce uităm pe de altă parte că resursa lor de a genera cerneală nu este limitată si pot oricând arunca alte fluvii de mizerie peste cei buni? În fine, asta ține de logica fiecărui om în parte, fiecare poate avea argumetele proprii, las aceste rânduri pentru cei ce au ochi, inimă si idealuri, inclusiv pentru oamenii practici. Peste câtiva ani, bineînțeles că voi vorbi din nou cu ei si-i voi întreba ce s-a ales din toate aceste demersuri, cu siguranță-mi vor spune, așa cum mi-au mai spus si alți oameni în ultimii 30 de ani: nimic. Nu, nu s-a ales nimic, ne-am ales cu toții cu alți ani pierduți. Cam asta-i povestea cu lupta din interior, cu oamenii care renunță la idealuri pentru a îmbrățișa o iluzie.
