Prezent! Răspuns Domnului General Radu Theodoru.

Un General mi-a dat o misiune; dar nu orice general si nu orice de misiune. Este vorba de cel mai ”greu” general, Domnul General de Flotilă Aeriană, Radu Theodoru, veteran de război, legenda vie a Armatei Române și de cea mai grea misiune, aici citez: ,,să faci ”imposibilul” spre a restabili unitatea asociațiilor patriotice”.
Răspunsul meu către Domnia sa este: da, voi face tot ce-mi stă în putință pentru a îndeplini acest lucru. Voi renunța la orice orgoliu omenesc care eventual ar sta în calea acestei unități. Totodată, nu voi renunța însă la principiile liniei naționale, la cel al afirmării istorice, a identității românești, al onoarei, adevărului, faptei, al loialității, căci atunci când te afli pe front, si noi acum ne aflăm chiar pe un front al unui război atipic, atenția trebuie îndreptată exclusiv spre inamic, fără să ai grija unui aliat ce vrea să te elimine sau să meargă în alte tabere. Încrederea reciprocă este vitală. Toate aceste lucruri i le-am spus Domnului General într-o discuție telefonică, fiind total de acord cu ele.
Tactica de luptă trebuie să se bazeze pe reala evaluare a forțelor combatante, aflate într-o unitate reală, implicând aici dozarea mesajului transmis, în funcție capacitatea combativă a acestora, fără însă a renunța nicio clipă la idealurile comune ce țin de afirmarea națiunii române.
Așadar, voi iniția discuții în primul rând cu liderii organizațiilor pe care i-am întâlnit de-a lungul timpului în acțiuni comune, în lupta pentru libertatea de a fi român, iar mai apoi și cu alte asociații care prin atitudine si faptă urmează acest ideal, dar cu care până acum, nu s-a întâmplat să colaborez.
Încrederea pe care domnul General Radu Theodoru mi-a acordat-o își are baza în demersurile pe care le-am făcut pentru întărirea identității naționale, a libertății de a fi român, în Covasna, Harghita, Mureș, la Valea Uzului sau București, concretizate în aproximativ 100 de acțiuni, desfășurate în ultimii 7 ani, bunul mers al acestora datorându-se reușitei de a uni în aceste acțiuni diferite organizații, precum si mii de oameni din țară și diaspora. Așadar nu sunt un om care care acționează de unul singur, nu sunt un om care fuge sau ocolește unitatea, ci unul care o caută si chiar a realizat-o de multe ori, din păcate nu însă și pe termen lung.
Acestea fiind spuse, voi face totul pentru construcția unei unități temeinice, pornind de la următoare premisă: o oaste mai puțin numeroasă dar disciplinată, cu nuclee care acționează unitar sub aceeași comandă, este mai puternică decât una mai mare, dar care este dezorganizată, cu o puzderie de șefi mai mari sau mai mici care se subminează unii pe alții din orgoliu sau din diverse interese.
Repartizarea sarcinilor trebuie să se facă pe aria de competență a fiecărui nucleu, acolo unde acesta si-a dovedit-o de-a lungul vremii, iar îndeplinirea lor urmând a se executa unitar de către toate nucleele. Sunt deasemenea multe teme comune pe care le-am abordat fiecare în parte, acest lucru amplificând eficiența viitoarelor demersuri comune, prin îmbinarea strategiilor proprii în una comună.
Este de analizat deasemenea dacă această unitate a asociațiilor dar si a oamenilor neafiliați ce se vor strânge în această construcție, se va realiza exclusiv pentru un demers civic sau si pentru unul politic pe viitor, având în vedere că marea majoritate a poporului român, precum si a organizațiilor pe care am de gând să le contactez, nu s-au regăsit în niciun partid politic actual. După cum probabil știți și eu personal, fac parte din această majoritate. Absenteismul masiv de la ultimile alegeri înseamnă pe de o parte că românii nu se regăsesc în actuala clasă politică iar pe de altă parte, implicit, că așteaptă ”altceva” decât ceea ce ne oferă acum actualii politicieni. Contextul în care pornesc acest demers al Unității este unul extrem de complex, fiind generat de războiul atipic, hibrid, care se manifestă și pe zona patriotică, naționalistă. Consider că scena civică din aria noastră este formată în mare din două mari componente. O parte sinceră, care are adevărate sentimente românești și una falsă, creată de diverse entități, după teoria ,,steagului fals” cu scopul de a atrage energiile unor oameni de bună credință, spre a le irosi, obosi, dezamăgi, în demersuri ce doar mimează lupta națională și care la comandă canalizează energiile spre un scop contrar liniei naționale autentice sau spre unul diluat. Componentele sunt fluctuante, mulțimi ce nu sunt clar delimitate, ci se intersectează, în areale negre sau albe, rezultatul fiind crearea unei impresii generale a unui tablou dominat de un mare gri, de o ceață greu de pătruns. În acest sens se manifestă războiul atipic ce agresează societatea în ansamblu dar si zona nationalist-patriotică în particular. Discursul crește, pe un fir logic, iar din când în când se ”rupe”, acel moment de ruptură fiind de fapt cheia. Scopul este smintirea, năucirea oamenilor, generarea unei confuzii care afectează grav discernământul general. S-a lucrat conștient sau în orb, intens la acest lucru de zeci de ani. Mai întâi oamenii au fost duși la o disperare maximă, pe fondul prăbușirii sistemului educațional-cultural, iar mai apoi li s-a servit diverse surogate. E ca si cum unui bolnav aflat pe patul de moarte i se oferă medicamente ”salvatoare”. Acesta le înghite pe nemestecate, din disperare, fără să mai aibă răbdarea de a citi măcar prospectul, istoricul, căci nu mai are timp. Nu avem răgazul de a discerne și nicio voce nu a fost destul de puternică în toată această gălăgie generală pentru a face o clipă de liniste în care să putem gândi liberi si să ne dăm seama ce este alb si ce e negru, să spulberăm această nenorocită nuanță de gri. De aceea, linia ideologică nu este clar cristalizată, subdirecțiile având o forță centrifugă pronunțată. De aceea trebuie unitate, adică o singură direcție. Dar pentru asta trebuie forță, forță de exprimare și de acțiune pentru a contracara fortele centrifuge, pentru a le izola. Unitatea odată cristalizată ideologic pe o linie autentică si istorică românească va avea puterea să se impună și să atragă în ea multiplele entități ce acționează dispersat, având în acelasi timp rolul imens de a îndepărta din ”scenă” steagurile false.
Contextul este asadar complex, misiunea mea dată de Domnul General, presupunând un discernământ adânc, dar în același timp o largă deschidere către toți acei care doresc reinstaurarea duhului etnicității românești în rânduirea Țării. Combatem atât direcția fals salvatoare venită pe linie rusească, ce aduce multe ispite, cât și bineînțeles ideologia globalistă. Linia este pe verticala strict românească, de la Pământul până la Cerul moșilor și strămoșilor noștri ce stau lângă Iisus Hristos Mântuitorul.
Personal, consider că fără factori politici determinanți, care să fie în mod real în paradigma națională, țara va rămâne în continuare pe mâna intereselor străine iar noi, ca popor, nu ne vom putea ridica și într-adevăr, așa cum bine spunea Domnul General Radu Theodoru, generațiile viitoare ne vor blestema pentru lipsa noastră de unitate reală. Dar nu numai ele, ci si generațiile trecute, care, citez, au vărsat tone de sânge pentru libertatea de a fi român în propria țară. Cum vom urca noi cei de astăzi la Cer lângă acele generații identitare, de nu vom fi în stare să păstrăm Moștenirea lor, Moștenirea Națională? Iar când vom fi întrebați de Neam, de cei care au fost si vor fi, pe acest Tărâm al Grădinii Maicii Domnului, ce am făcut cu pământul, pădurile și aurul patriei, când aici au fost străinii ce ne-au năpădit si-au cumpărat totul pe nimic, oare ce vom răspunde? Când vom fi întrebați ce am făcut cu memoria Sfinților si Eroilor si Martirilor si Luptătorilor din Istorie, oare ce vom răspunde? Când vom fi întrebați ce am făcut pentru a apăra credința ortodoxă în care ne-am născut, ce vom spune? Când la Judecata de Apoi vom da ochii cu Hristos și cu toți morții neamului ăsta, atât de mare, ce stau cu lumina lor de sânge si jertfă, în milioane de morminte, ce vom face, ce vom răspunde? Că am fost prea orgolioși, că am fost necinstiți sufletește, că ne-am văzut fiecare de treabă și că nu ne-am putut uni pentru ei si pentru copiii nostri, pentru demnitatea noastră de români, de fapt?
Când țara cade în cea mai adâncă prăpastie și străinii ne năpădesc, un General a dat o strigare. În fața acestui strigăt eu răspund prezent!
Vă chem cu toată dragostea românească să fiți alături de acest strigăt venit dintr-un piept de oțel, ce are în el cea mai caldă inimă de român, vă chem să fiți uniți de un Ideal, vă chem deasemenea să-mi fiți frați și camarazi de luptă si să ascultați cu toată înțelegerea voastră o strategie, o viziune pe care am căpătat-o în 30 de ani de când sunt conectat cu tot sufletul si mintea mea, la lupta pentru România.
De vom cădea, să cădem împreună, însă cu conștiința curată, că ne-am făcut pe deplin datoria, iar de ne vom ridica, să ne ridicăm împreună cu tot acest popor minunat.
Peste ani, copiii si nepoții noștri vor spune că odată, câtiva oameni s-au unit, sau nu. De noi depinde dacă vom sta în continuare pe margine fiecare separat și în ce fel de țară vom trăi noi și urmașii nostri, de noi depinde dacă vom mai avea sau nu, o Țară. Nu dramatizez prin cuvinte ”mari”, știți cu toții că timpul este scurt și că asta este realitatea.
Împreună cu domnul General Radu Theodoru, vă îndemn, vă rog, să mergem cu toții, umăr lângă umăr, cu Dumnezeu înainte pentru Biruința Neamului Românesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *