Protestez împotriva tuturor acelora care îi fac proști, inutili sau manipualați, pe zecile de mii de români care printr-un efort deosebit, au mărșăluit kilometri în șir, în zeci de orașe ale țării, inclusiv în București! Acești oameni minunați nu merită astfel de calificative, ci respectul nostru.
Marșul, ca formă de protest, nu s-a inventat acum, nu a fost scos ”din joben” de o săptămână încoace, ci are o îndelungată tradiție atât în lume, cât și în România. Marșul nu este o plimbare de colo pana colo. Marșul cât este mai lung, mai greu, cu atât demonstrează o mai mare determinare, hotărâre, din partea participanților si conferă o vizibilitate maximă directă mai ales în condițiile în care anumite televiziuni fac tot posibilul să minimalizeze amploarea unor proteste. Milioane de români din toate localitățile în care s-au făcut zilele acestea marșuri au văzut astfel cu ochii lor, pe viu, protestele de la geamurile sau balcoanele lor. Astfel, milioane de români nu s-au uitat doar pe posturile de știri unde eram prezentați de multe ori ca niște grupuri restrânse, ciudate, ci și pe geamurile locuințelor lor, de unde vedeau realitatea, adică fluvii de oameni care curgeau pe bulevarde strigând, curat, sincer, un singur Cuvânt: Libertate! Blocajul mediatic a fost spart în mare parte prin această formă de protest, combinată bineînțeles cu mitingurile din fața locurilor semnificative din București si din celelalte orașe. Vă spun personal, ca om care a organizat câte ceva la viața lui, că nu este deloc simplu să faci și marș si miting în același timp. Cu siguranță, nu i-a fost ușor nici lui Pompiliu Diplan. Îmi aduc aminte că la marșurile organizate de Calea Neamului în Covasna, Harghita sau București, la care a participat, îmi spunea uneori, frate, a fost extraodinar, dar mă doare spatele îngrozitor, dar să știi că a meritat! Acele marșuri au fost mai scurte decât acum, iar Diplan, în care se aruncă cu pietre din toate direcțiile, a mers umăr la umăr cu noi toți zeci de kilometri.
În fine, le spun tuturor celor care sunt nemulțumiți de organizare, strategie, că sunt așteptați să facă ei altceva mai bun. Unora nu le plac marsurile, alții sunt de părere că aceste protestele nu-și ating scopul prin forma de manifestare. Toți aceștia ar trebui să organizeze ei, orice fel de formă de protest după propria lor strategie, pentru a ne demonstra cum se fac lucrurile. Altfel, involuntar sau nu, până una alta, ei sparg unitatea, atât de des pomenită chiar de unii dintre ei si descurajează pe alți oameni să participe la proteste, prezentându-le ca fiind inutile, completând în acest mod propaganda oficială a sistemului, lucrând în orb sau conștient pentru sistem. Se dă vina pe ”lideri”, în ordine, pot veni alți lideri mai buni, dar să vină! Liderii autentici nu sunt parașutați din avion, ei se impun prin cuvânt și faptă. Să se impună alții. Ii așteptăm.
Doamne ajută!