Cu cât o țară are un procent mai mic de oameni dispuși să o apere, cu atât va risca mai mult un război, fiind o pradă ușoară.

La Sibiu, în Cultul Eroilor, adică în cultul unor țărani care au avut îndrăzneala națională să se lupte cu un imperiu, acea „îndrăzneală” scriind Istoria unui Pământ plin de Eroi, Martiri și Sfinți care nu au fugit din țara lor când acesta a fost atacată de marile imperii ale lumii. Ei nu au luptat nici pentru regi sau guverne, nu pentru partide, nu pentru afacerile străinilor ce erau pe la noi, ci pentru bucata lor Pământ și colducul lor de cimitir de bunici, străbunici, strămoși cum s-ar spune. Ei nu au fugit, căci demnitatea lor a fost mai puternică decât frica de moarte. Ei nu au fugit pentru că aveau o Conștiință, iar dacă oasele le-au fost frânte și dacă sângele lor a curs în munți sau pe văi, asta nu înseamnă că au fost înfrânți. Peste toată jertfa asta a răsărit România. Dacă ei s-ar fi ghidat după logica raportului de forțe între puterea lor și puterea imperiilor, țara aceasta nu ar mai fi existat. Au avut o altă trăire, dincolo de „logică”, dar atât de adânc înfiptă într-un instinct național. Scriu asta, gândindu-mă cu amărăciune la un sondaj de opinie care arată că doar 26% dintre români ar rămâne în țară sa o apere în situația în care cineva ar ataca-o militar. Resorturile acestei stări vin atât din propaganda străină agresiv anti-nationala desfășurată mai ales în ultimii 32 de ani, dusă atât de Vest cât și de Est, direcții care s-au potentat reciproc. ,,Gleznele goale” de pe trotinetele marca USR se întâlnesc perfect într-un unanim non combat pentru apărarea teritoriului național, cu urletele „patriotice” ale agenților de influență rusă…”proletarii” din toate zonele unindu-se.
Am speranța, Nădejdea în Dumnezeu mai bine zis, ca în cazul unei situații reale de atac armat asupra României, țara acesta să nu fie pustie de luptători, indiferent de raportul logic de forțe…și nu fac referire doar la prezent, ci și la viitor. Nu apărăm nici președinți, nici guverne, nici multinaționale, căci acestia vor fi primii care vor fugi. Apărăm ce a mai rămas al nostru din acesta țară, apărăm o Istorie mai ales, casele noastre, familiile noastre, libertatea noastră. Apărăm mormintele și oasele și Sfintele Moaște. Apărăm un Steag și un Imn, o Moștenire Națională.
La Sibiu, am fost conștient că mă aflu împreună cu toți oamenii care au fost acolo, în acel procent de români care nu va fugi din tara dacă ea va fi atacată. La fel am simțit și la Valea Uzului, Covasna sau București.
Suntem aici și aici vom rămâne

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *