Când îl pomenim pe Mihai Eminescu, trebuie să ne gândim în primul rând la scutul identitar ridicat de el împotriva dominației străine, atât ca jurnalist cât si ca membru marcant al Societății ,,Carpații”, care-și propunea unirea tuturor românilor în vechile hotare ale Daciei Mari, sau ca organizator al Congresului de la Putna. Mihai Eminescu este întemeietorul Doctrinei Naționale, cuprinzând în aceasta afirmarea Nației din toate punctele de vedere, economic, social, politic, juridic, cultural, religios. A gândit pe fiecare domeniu în parte soluții si direcții de conservare identitară atât în fața agresiunilor externe din partea marilor imperii, în special țarist si austro-ungar cât si a celor interne venite dinspre pătura superpusă. Eminescu a fost si este cel mai însemnat vizionar politic, în sensul cel mai larg al cuvântului, el este un reper actual prin genialitatea concepției sale, oferindu-ne si în prezent un exemplu de gândire si acțiune în fața marilor probleme pe care poporul român este nevoit să le înfrunte, pentru că în profunzime, problematica internă si externă din timpul lui Eminescu este la fel ca în vremurile noastre. De aceea doctrinarul național Mihai Eminescu trebuie să fie în modul cel mai serios cu putință ”obiect de studiu” pentru orice român care dorește binele țării sale.
Întelegerea acestui om însă nu este deloc ușoară, căci presupune o muncă enormă de cercetare. ”Produsul” operei lui este înțelegerea mecanismelor dăunătoare ce strică lumea și rezistența identitară în fața lor. Demnitate si muncă națională, refuzul tranzacționării idealului românesc, într-un cuvânt, Libertatea de a fi român în România Întreagă, cam asta cred eu că înseamnă Mihai Eminescu.
Când îl pomenim pe Mihai Eminescu, trebuie să ne gândim în primul rând la scutul identitar ridicat de el împotriva dominației străine
