„Omul” circuit integrat, visul de la Davos.

„Omul” circuit integrat, visul de la Davos.
Ei au îndrăzneala păcatului de moarte de a-l „concura” pe Dumnezeu, de a demonstra că pot face o altă lume care să funcționeze mai bine decât Creația. Mecanismul este răsturnarea sensurilor primordiale prin eliminarea lui Dumnezeu din acestea și înlocuirea Rânduirii divine a Binelui cu o randuire umană a „binelui”.
„Revoluția” de la Davos, nume generic pentru globalism, nu-si propune salvarea omului, ci salvarea planetei, impunând practic antiteza om-planetă,, ceea ce in Creație, nu este o antiteză, ci o armonie intre om si natură. Rânduirea firească în acest sens înseamnă și se rezumă la un singur concept, cel al Postului. Aici găsim totul, de la înfrânarea consumului de alimente, în special al celor de origine animală, până la înfrânarea sexuală dintre bărbat și femeie. Davosul înlocuiește postul cu hrana artificială și cu ideologia lgbt. Nu spune „consumați” cu măsură pentru grstionarea resurselor, ci dimpotrivă, consumați cât mai mult, dar într-un sens invers Creației. Poți consuma oricât de multă carne, dar să fie artificială, poți avea oricât de multe relații sexuale, dar să nu se nască copii în urma lor și cel mai sigur mod în acest sens, este ca acestea să se producă între persoane de același sex.
Se înlocuiesc toate resorturile umane, sufletul, mintea, trupul și nu în cele din urmă, națiunile, nemurile, pentru ca în cele din urmă să fie înlocuit chiar omul in sine. Sufletul este dezvățat de Credința în Dumnezeu și dresat să adere la noua „credință”, salvarea planetei, mintea este dezvățată de gândire și dresată să urmeze inteligența artificială, trupul este la rândul lui dezvățat de cele firești și dus în cele nefirești, hrană artificială și relații homosexuale. Baza relațiilor de sânge și credință dintre oameni, anume Națiunea, Familia mare, se desființează, asa cum se desființează conceptul de familie, formată dintre un bărbat și femeie. Forța esențială a păstrării umanității o reprezintă neamurile, căci ele sunt rânduite de Dumnezeu pe pământ, ele sunt chemate la Judecata de Apoi, ele caracterizează destinul omului de a nu trăi singur, ci în comunități istorice, legate prin același sânge, aceeasi tradiție, aceeasi credință. De aceea de fapt atacul esențial al Davosului se exercită împotriva națiunilor, prin metisare, pentru a le distruge caracterul primordial. Se anulează Istoria milenară înlocuindu-se cu un istoric recent al unei populații „universale”. Punctul zero al Creației divine, semanarea neamurilor pe pământ de către Dumnezeu este înlocuit cu un alt punct zero, făcut de Davos, nasterea unei populații universale.
Ștergerea diferențelor între rău și bine, acest gri „universal”, se translatează către națiunii pentru a le distruge practic.
Anulând comunitatea, extragând omul din ea pentru a-i lua puterea identitară, acesta devine vulnerabil, fiind singur. El se poate asftel cu ușurință dezumaniza, căci nu mai are legături cu rădăcinile, nu mai are arbore genealogic, familie, națiune. Se produce un vid al naturalului, pentru a se face loc altcuiva, anume opusului Creației divine, inumanului, un fel de „om” care are un singur resort, un cip. Cyborgul, idealul Davos, nu are suflet si nici minte sau trup naturale. Cyborgul nu are nevoie de Națiune, este „universalul” perfect fără niciun fel de caracteristică proprie, este la fel ca un laptop sau telefon smart care asculta de o comandă. La „apogeu” nu va mai avea nevoie nici de hrană, nici măcar de cea artificială și …abia acum urmează punctul final al misiunii Davosului, adică punctul maxim al sfidarii Creației: Cyborgul este nemuritor pe pământ. El este „elita” care a „salvat” planeta de oamenii care produceau carbon, distrugând-o. El spune că viața veșnică nu este în Ceruri, în Împărăția lui Dumnezeu, ci aici, pe pământ și vrea să demonstreze asta. Davosul, generic vorbind, propune veșnicia unei viitoare populații, cu condiția ca ea să nu se înmulțească, să nu aibă dorințe, regrete, sentimente în general. Aici este sensul final al declarației lui Klaus Schawab ,, Nu veți deține nimic și veți fi fericiți”. Nu veți deține suflet, asta vrea sa spună în cele din urmă, în viziunea lui satanica, fericirea însemnând starea inertă a unui robot, nu fericirea generată de credința în Iisus Hristos Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *