Radu Gyr, românul liber, arestat de trei dictaturi, soldatul rănit pe front în linia întâi, poetul pentru Hristos care a smuls gratiile închisorilor comuniste pentru a scrie cu ele despre libertate.
Radu Gyr, comandantul din prima linie a unei generații atât de mari pentru România, încât a fost condamnată în întregime la moarte de străini. În fața acestei condamnări, declarația lui a fost aceasta:
,,Eu am avut o credință. Și am iubit-o. Dacă aș spune altfel, dacă aș tăgădui-o, dumneavoastră toți ar trebui să mă scuipați în obraz. Indiferent dacă această credință a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greșită, ea a fost pentru mine o credință adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte”.
Radu Gyr trăiește în memoria colectivă pentru că nu s-a dezis, pentru că nu si-a trădat idealul nici măcar în fața morții.
Radu Gyr, Mărturisitorul care s-a ridicat de pe targa morții pentru a mai spune încă ceva: Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!
