De Crăciun, pe ulița satului, împreună cu vrednicul meu cumnat și prieten Costi Staicu.

Un scurt răgaz de Sfintele Sărbători înainte de a porni din nou ”la drum” în apărarea Libertății de a fi Român.
Pe 28 decembrie, ora 9 se votează la Primăria sector 2 București, dacă Mircea Vulcănescu, martir al neamului românesc, are sau nu ”dreptul” de a rămâne în memoria acestui popor. La ora 9 vom fi prezenti, cât mai mulți, în fața primăriei, pentru a opri dărâmarea bustului Sfântului Închisorilor. Trăim vremurile în care sfinții, eroii, martirii si luptătorii sunt supuși la vot. Consilierii primăriilor votează dacă Mihai Viteazu mai merită o statuie la Oradea, am văzut că nu; dacă Avram Iancu mai merită să fie în centru la Turda, am văzut că nu. Instanțele judecătorești sunt chemate să se pronunțe dacă Eroii Armatei Române care au făcut România Mare mai merită Cruci într-un cimitir la Valea Uzului, urmează să vedem, daca da sau nu,…la fel și acum, în cazul lui Mircea Vulcănescu la București. Realizați ce se întâmplă? Funcționari ai statului român votează, culmea absurdului, dacă cei care au făurit statul român, în sensul cel mai larg și complex cu putință, adică cei care au făurit România, au sau nu au dreptul să mai existe în conștiința poporului român. Acesti angajați ai statului nu realizează că fără cei ”supuși votului lor” ei nu ar fi avut la ce stat român să se mai angajeze? E ca si cum copiii ar vota dacă părinții lor au meritat sau nu să trăiască. La fel se tot votează dacă satul românesc mai merită sau nu să mai fie, dacă micile gospodării care țin de fapt marea gospodărie alimentară a țării mai merită sau nu să supraviețuiască. La fel se votează dacă Mihai Eminescu este corect sau incorect politic, stampilandu-se cu sârg varianta „incorect”. La fel primește voturi negative Octavian Goga, iar Constantin Noica, Mircea Eliade sunt tăiați cu foarfeca de celula GDS-Humanitas în care sunt închiși. O întreagă generație de intelectuali interbelici e condamnată din nou la moarte de către niște comisari politici a căror ”gândire” se manifestă între Ana Pauker și ”încălzirea globală”. O întreagă mărturisire de credință și luptă din închisorile comuniste și din munți este în continuare arestată și mucenicii poartă în continuare numele de ,,bandiți”. De zeci de ani încoace cei care au îngropat România îi țin în temnițe pe cei care au ridicat România.
Pe 28 voi răspunde Prezent pentru acei care au ridicat România!
Cu Dumnezeu înainte!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *